Unul dintre cele mai drăguţe obiceiuri ale femeilor este că îşi doresc diverse chestii la cele mai imposibile ore. Bunica ta bolnavă, de pildă, se jenează să-ţi spună la 1 noaptea că se simte rău şi că i-ar trebui un medicament de la farmacia din colţ; în schimb, nevastă-ta n-are nici o reţinere să-ţi spună, cu un glas mâţâit, care nu lasă loc de interpretari asupra a ceea ce aşteaptă de la tine, că i s-a făcut poftă de un tiramisu.
De obicei, nevastă-ta adoarme înaintea ta (principalul motiv pentru care femeile adorm înaintea bărbaţilor este acela de a-i sili să oprească sonorul la televizor când se uită noaptea la gsp). Pe la 12 noaptea, când să adormi şi tu, nevastă-ta se trezeşte să se ducă la baie. Brusc, îi sare tot somnul. E momentul să i se facă poftă de ceva bun: o prăjitură, o îngheţată, un kiwi, orice – totul e să nu existe în frigider. Te îmbraci şi te duci. Când te întorci, fie doarme, fie i-a trecut pofta.
Probabil că, dacă mâine te-ai prăbuşi cu avionul în deşert şi singurii supravieţuitori aţi fi tu şi nevastă-ta, lucrurile ar decurge cam aşa: după câteva ore, nevesti-tii i s-ar face sete, iar tu ai pleca după apă. După ce ai reuşi să supravieţuieşti în chip miraculos întâlnirii cu un grup de lei, muşcăturii unui scorpion şi unei furtuni de nisip şi ai veni cu apa, nevastă-ta ţi-ar comunica, senină: “Eşti drăguţ, dar nu mai mi-e sete.” *
* text de tinereţe, ce ştiam eu pe vremea aia? De fapt, replica cea mai probabilă este: “mersi frumos, acum nu-mi mai trebuie. când mi-a fost sete, te-a durut în cot”.
