S-au scris atâtea despre această peşteră, încât sunt convins că nu aduc nicio informaţie deosebită sau fotografii spectaculoase despre ea. Dar voi face o scurtă trecere în revistă a câtorva date despre peştera şi voi adăuga câteva imagini cu comentarii.
Date generale:
-distanţă faţă de Oradea, 86 kilometri;
-prima explorare completă, în septembrie 1975, anul descoperiri, de către speologii din Ştei;
-iulie 1980, peştera intră în circuitul turistic naţional şi internaţional ca cea mai bine amenajată cavitate carstică din România;
-acces în peşteră, 482 metri altitudine;
- situare în comuna Pietroasa, sat Chişcău, judeţul Bihor;
-galeriile peşterii 1500 de metri, din care amenajaţi pentru turişti 488;
-galerii: Urşilor, Oaselor, Emil Racoviţă, Lumânărilor;
-parcurgerea traseului 45 minute;
-Ursus Spaelaeus, a trăit în această peşteră în urmă cu 10000-15000 de ani şi a dispărut odată cu încalzirea climatică din Holocen(Cuaternar);
-preţ intrare 15 lei, taxa foto 15 lei;
Mi-ar fi plăcut să fotografiez această ,,baie" din staţiunea Borsec vara, pentru că atunci este utilizată şi cred că atunci zânele sau ielele se îmbăiază şi se refac la soare, de aici şi denumirea foarte frumoasă a acestui loc. Baia Zânelor este de fapt un mic bazin circular cu apa minerală, cu ce altfel ar fi doar suntem la Borsec, lângă care se află câteva băncuţe şi câteva şezlonguri alcătuite din lemn.
Interesant este că aici se fac două ,,băi", una de apa minerală pentru răcorire şi a doua de soare, de altfel la Borsec, multa lume ştie locul ca Sun Bath. Există o serie de sfaturi sau restricţii pentru cei ce doresc să o folosească. Se spune că Soarele ajută la irigarea optimă cu sânge şi că regenerează organele genitale, dacă baia de soare se face până la ora 10 sau după ora 5.
De asemenea este recomandat a se face baia de soare cu o cămaşă albă pe corp, deschisă sau descoperită în zona inimii, iar baia de apă minerală să se faca în limita a 5 minute, nu trebuie să mâncaţi cu o oră înainte de expunere.
Acestea fiind spuse, aveţi încă un motiv să vizitaţi staţiunea aceasta care începe să renască.
Aduc din nou vorba despre Gârda de Sus şi despre minunile Bihorului Sudic, de data aceasta am în vedere nişte chei frumoase şi o peşteră relativ accesibilă.
La cel mult un kilometru de centrul comunei mai sus amintite, ajung la o intersecţie unde un politist local îmi face semn că nu pot merge mai departe pe asfalt, ciment sau ce o fi, pentru că pe valea Ordâncuşei, cel mai lung traseu spre Scărişoara, se lucrează.
Şi chiar se lucrează( este vorba de august 2010), pe cei 15 kilometri, pentru ca turistul grăbit, bătrân, tânăr sau străin să ajungă nehurducat şi odihnit la minunea cu gheţar de pe platou, anul acesta sigur se va putea ajunge sus cu maşina în condiţii civilizate sau cu microbuzele electrice de la Mama Uta.
Urmez grăbit, ca în urmă cu 10 ani prin hârtoapele aceluiaşi drum, panglica de asfalt ce mă duce prin cheile Ordâncuşei la Poarta lui Ionele întrebând pe cineva dacă peştera se poate vizita. Răspunsul: Nu, este inundată!
Aici, surpriză sau nu, debitul mare al apei generat de ploile ce avuseseră loc cu câteva zile înainte, nu mai permitea, cel puţin la prima vedere, intrarea în peşteră.
La stradă, podeţul de 5o de centimetri lăţime este transformat în făgaş sau în ogaş de către apă iar după el, vijelia lichidă are tot o jumătate de metru.
Cu copil, cu purcel, urc în viteză pe podeţ, sub privirile admirative ale unor turişti ce nu îndrăzniseră, cu soţia în urma mea traversez pârâul vijelios şi urc scările, câte mai sunt nerupte de apă şi mă îndrept spre peşteră.
Aceasta se află într-un perete înalt şi abrupt, cu o intrare frumoasă, monumentală, însă atunci zgomotul făcut de apa ce izbucnea practic din peşteră îţi creştea nivelul de adrenalină şi fiorii îţi inundau ceafa, deja zbârlită de aerul rece al peşterii.
Nu se poate înainta mai mult de 60 de metri în general, şi cu atât mai puţin acum când tăpşanul calcaros care altădată putea fi traversat cu o săritură sprintenă, acum se transformase într-o cascadă în toată regula, pe care doar o bănuim pentru că întunericul era aici la el acasă.
Ieşim şi coborâm, îmi iau iar copilul în braţe şi traversez ca la circ podeţul inundat, după care la vreo 20 de metri distanţă de peşteră cineva mă întreabă dacă se poate vizita: Bineînţeles, numai să vă descălţaţi la intrare!
Un seism cu magnitudinea de 4.9 grade pe scara Richter s-a produs duminica dimineata in Romania, fiind resimtit in mai multe zone ale tarii, informeaza Institutul National de Fizica a Pamantului. Potrivit Institutului Geologic al SUA (USGS), cutremurul a avut loc la ora 05:24 (ora Romaniei), la o adancime de 141.5 km, in zona Vrancea.
USGS a informat ca magnitudinea de moment a cutremurului a fost de 4.7 grade. INFP a afirmat initial ca a fost vorba de o magnitudine de 5.5 grade pe scara Richter.
Seismul a avut loc la 63 de km est de Brasov, 64 de km nord-nord-vest de Buzau si la 136 km nord de Bucuresti.
Potrivit INFP, cele mai apropiate localitati de epicentrul seismului au fost Gura Teghii (5km), Lopatari (9km), Nereju (15km), Manzalesti (16km) si Siriu (20km).
Potrvit site-ului cutremur.net, seismul s-a simtit si in Bucuresti cu o intensitate de IV-V grade Mercalli.
Cutremurul, care s-a resimtit pentru cateva secunde, nu reprezinta un motiv de ingrijorare, a declarat la Realitatea TV Mircea Radulian, director stiintific la Institutul National pentru Fizica Pamantului, care a precizat ca specialistii se asteptau la un astfel de seism. "E posibil sa se produca si replici", a adaugat Radulian.
Mai multi cititori ai HotNews.ro ne-au transmis ca au simtit seismul, unii dintre ei fiind treziti din somn de animalele din casa, care au devenit agitate.
